Concurs “Reporter Olimpic” – Mateiu Oana

on
Dintotdeauna am aşteptat cu nerabdare Jocurile Olimpice, iubesc frenezia, entuziasmul şi emoţiilr  pe care le trezesc în sufletele oamenilor, faptul că atunci suntem mai buni şi mai uniţi, ne bucuram şi suferim pt aceeaşi cauză.
Una din cele mai timpurii amintiri ale mele se leagă de JO de Barcelona din 1992 când mi-o amintesc pe mama bucurându-se de victoria Laviniei Miloşovici şi tot mai devreme în acelaşi an întristându-se când preferaţii din proba de dans de la patinaj artistic, fraţii Duschenay, au pierdut medalia de aur chiar în faţa propriilor suporteri la Aberville. De fapt mamei îi datorez faptul că mă uit la fiecare ediţie a JO, ea mi-a insuflat acestă dragoste pt sport, mai ales pt gimnastică şi patinaj artistic, de care mă leagă multe amintiri frumoase şi momente de neuitat.
Gimnastica o iubesc pt faptul că e o emblemă a României al carui numede acest sport dar şi pt faptul că de prima dată mi-a placut, am simţit o afinitate specială pt acest sport , o dragoste şi pasiune care nu s-au pierdut niciodata, din contra au crescut în intensitate de-a lungul anilor, abia aştept să urmăresc marile competiţii, să trăiesc cu sufletul la gură fiecare săritură, flick-flack pe bârnă,trecere de pe o bară pe alta la paralele şi diagonală la sol şi să ma bucur pt succesele fetelor şi băieţilor noştri.
 Aşa că este normal ca amintirea mea cea mai frumoasă să se lege de gimnastică, mai precis de JO de la Sydney din 2000 care vor rămâne pt totdeauna întipărite în inima mea, mereu frumoase şi speciale. Am simtit momente de fericire supremă atunci România a câştigat medalia de aur pe echipe şi încă o dată s-a auzit răsund imnul ( întodeauna când aud imnul simt un fior şi mă încearcă un sentiment de mândrie) dar momentul cel mai frumos şi mai drag rămâne atunci când Andreea, Simona şi Maria au acaparat podiumul la individual compus iar steagurile arborate aveau toate aceeaşi culoare. Îmi amintesc ziua aceea de parcă ar fi fost ieri, ţin minte că nu am văzut live concursul pt că eram la şcoală şi am alergat până acasă să aflu rezultatele. Când am ajuns acasă am întrebat-o pe mama câte medalii au câstigat fetele noastre: una şi mi-a zis că nu, două  la fel mi-a răspuns că nu iar atunci am început să mă îngrijorez  dar mama m-a luat în braţe şi a început să plângă zicând că Romania a obţinut toate cele 3 medalii. Am început să plâng şi eu, să ţip şi să ţopăi de fericire, au fost niste momente de intensă şi sublimă fericire, chiar dacă nu am văzut în direct concursul fericirea a fost aceaşi, nu voi uita niciodata imaginea cu d-nul Bellu ridicând-o pe umeri pe Andreea Răducan sau fetele noastre pe podium, la poza de final, toate frumoase, trei mari caractere şi campioane. În  ciuda scandalului care a urmat nimic nu va schimba faptul că România a cucerit toate cele trei medalii iar istoria chiar şi peste 1000 de ani va consemna acest lucru.
Toate trei au fost şi vor rămâne nişte modele pt mine: Andreea-fata cea veselă şi ambiţioasă, care a trăit niste momente teribile, viaţa i-a dat o palmă dureroasă care asta a făcut-o şi mai puternică şi mai determinată, nu devenit o fiinţă resemnată şi plină de regrete din contra ( mi-a făcut o imensă plăcere să-i citesc cartea “Reversul medaliei” care o înfăţişează pe Andreea aşa cum este ea, sinceră, plină de viaţă, o persoană cu adevărat specială care nu a uitat şi nu va uita niciodata momentul Sidney 2000 dar care a reuşit să treacă peste şi să-şi construiască o viaţă aşa cum şi-a dorit), Simona-care va rămâne mereu gimnasta mea preferată(pe la 8-9  ani aveam o mare pasiune pt ea,vroiam sa devin şi eu gimnastă pt a fi ca Simona) , nu voi uita niciodată când am urmărit-o în direct câstigând aurul la sarituri la JO de la Atlanta dar nici 4 ani mai târziu când a reeditat performanţa de a fi din nou pe prima treaptă a podiumului, mă bucur să vad că rămas  conectată la lumea gimnasticii şi este în continuare iubită şi apreciată şi Maria-fata cea tăcută şi discretă dar şi ea o mare campioană, caracter de catifea cu miez de oţel.
La Sydney m-am bucurat şi pt victoriile lui Mihai Covaliu la scrimă, Dianei Mocanu la nataţie ( un alt sport foarte drag mie), fetelor de la canotaj şi binenţeles şi pt victoria Gabrielei Szabo la atletism care a venit ca o încununare unei vieţi dedicate sportului. Olimpiada de la Sydney a fost una foarte fastă pt Romania dar sunt sigură că cea de la Londra din acest an va fi la fel, sportivi noştri vor scrie  din nou pagini pt eternitate, vor rămâne înscrişi cu litere de aur în cartea de aur dedicată Olimpismului modern.

One Comment Add yours

Leave a Reply

Your email address will not be published.