Concurs “Reporter Olimpic” – Adela Rudeanu

on

Portretul idolului meu feminin, Andreea Raducan

Povestea de la care am plecat spre a mă decide despre cine voi scrie când am văzut concursul începe în 1992. Eu aveam atunci 8 ani iar idolul meu doar 9.

 

Ce a avut special anul 1992?  Ca și 2012, a fost an olimpic, iar eu am descoperit urmărind competiția de la Barcelona la un televizor alb-negru că imi place și mă fascinează gimnastica artistică. A fost începutul unui lung șir de transmisiuni de la campionate europene, mondiale și Jocuri Olimpice urmărite cu sufletul la gura, cu emoțtii dar și la ore târzii din noapte în funcție de transmisiunile directe.

 

În toți acești ani, România a avut multe reprezentate în acest sport dar mie una singura mi-a rămas în suflet și continui  să o admir pentru sportiva care a fost, domnisoara elegantă de azi și cu siguranță femeia de succes de mâine : Andreea Raducan.

Andreea mi-a placut încă de la debutul ei în gimnastica de senioare (1999) pentru că era o gimnastă veselă, foarte sigură în exercițiile pe care le prezenta și cu rezultate foarte bune.

De ce este Andreea idolul meu feminin? Pentru că alături de ea și de gimnastică (ca simplu fan) am învățat lecții de viața și mi-am însușit trăsături de caracter frumoase.

În 2000 la Sydeny cand Andreei i-a fost retrasă o medalie muncită (dintr-un motiv care azi în gimnastică nici nu mai este valabil dar fără efect retroactiv) am învățat ca în viață chiar daca ești cel mai bun, nu intotdeauna câștigi ori efortul îți este răsplătit pe măsură. Apoi, în 2001 la Campionatele Mondiale, Andreea a demonstrat că este o campioană adevarată și a devenit triplă medaliată cu aur.

În 2002 când a simțit că nu se mai regăsește în sportul ce o consacrase s-a retras știind că nu poate continua dacă nu mai este în vârf, dacă nu mai poate face gimnastică de performanță.

Apoi, deși a terminat ANEFS, deși având o carieră de gimnastă în spate care o dată terminate nu îți lasă prea multe variante de viitor și mai ales de succes (antrenor, profesor), ea a găsit o cale săîmbine gimnastica și cunoștiințele pe care le avea ca sportivă cu o carieră de succes în televiziune darși în afara ei. A finalizat un masterat în jurnalism iar acum comentează cu profesionalism marile competiții de gimnastica pentru Eurosport, are și o emisiune saptamânală la Digi Sport “Fabrica de medalii” și lucrează pentru Fundația “Casa Campionilor”.

Anul trecut și-a lansat și o carte “Reversul Medaliei” pe care am citit-o dintr-o răsuflare și asta datorită talentului ei de a-și povesti cu multă pasiune anii frumoși petrecuți în gimnastica artisică.

O admir pe Andreea Raducan pentru performanțele sportive și mai ales pentru că dincolo de sport și-a dezvoltat interesul pentru jurnalism, televiziune și communicare. Urmărind-o pe ea și gimnastica artistică am învățat ca pentru succes în viața nu există rețete de urmat ci doar muncă, perseverență, răbdare și dorință. Apoi sportul ajută la modelarea caracterului, pe mine m-a învățat chiar și privind, spiritul de echipă, competitivitatea, responsabilitatea. Ulterior, am constatat ca regăsesc aceste valențe în orice alt domeniu de activitate şi m-au ajutat în formarea mea ca parte din societate, familie și la locul de muncă.

Tot de la gimnastică am învățat că trebuie să treci repede peste un eșec, sa te ridici și să mergi mai departe, exercitiul trebuie să continue așa că mereu le spun celor apropiați atunci când sunt tristăsau abătută să nu se îngrijoreze căci înauntru dansez!

Cu drag,

Adela Rudeanu, Bucuresti

Leave a Reply

Your email address will not be published.