Maria Mandea: Un artist al jocului

on

Maria | București

Articol scris de Maria Seiculescu

Fotografii realizate de Andrei Gîndac

 

„Când eram mică voiam să mă fac mecanic de tren. Călătorești, dar ai șină, deci nu poți să te pierzi. (râde)”

Veselă, tânără, Maria Mandea este proaspăt absolventă a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, secția Design de produs, un artist la început de drum, cu multe idei numai bune de implementat, dar și cu un „mic haos” creativ deja pe roate.

Micul Haos” este primul proiect al Mariei Mandea, al cărui nume a fost inspirat de filmul „Das kleine Chaos” de Rainer Werner Fassbinder. Este un proiect de suflet, care a început atunci când a învățat de la mama ei cum să confecționeze păpuși și a devenit complet în momentul în care a început să creeze povești cu ele prin fotografie. Poveștile au apărut pe Facebook și oamenii le-au apreciat. Totul a început în 2013. De atunci Maria a realizat peste o sută de păpuși și foarte multe fotografii, a făcut păpuși pentru prieteni, dar a făcut și păpuși pentru diverși clienți care i-au descoperit cu încântare creaţiile.

„De fapt, ceea ce îmi place cel mai mult este să le fac fotografii. Da, e și un anumit skill de a face păpușile, dar totul stă în combinația dintre cele două. Scheletul e din sârmă, apoi îl îmbraci într-un material ca de pernă, e ca o carne, după care pielea și tot așa. Și îmi place că se pot îndoi și poți să le pui în ce poziție vrei. De aici și ideea de a le face fotografii. Îmi place întrepătrunderea asta între realitate și fantezie, de fapt tot hazul proiectului vine de aici”, ne spune Maria.

Magia fotografiilor cu păpuși s-a răspândit repede și Maria a primit chiar și cereri de a confecționa pentru un singur client foarte multe păpuși. Proiectul însă nu avea și nici nu urma să aibă acest scop, de a produce industrial sau de a urmări un profit. Pentru Maria a fost și este mult mai important să transmită o poveste prin intermediul păpușilor. Și-ar dori, spre exemplu, să realizeze grafica la o carte folosindu-se de o serie de fotografii cu păpuși special create să susțină povestea cărții.

Până în prezent, Maria a gândit și creat scenografia a trei spectacole de teatru educațional: „Familia Offline”, „Față de drepturi” și „Amintiri din epoca de școală” de la Centrul de Teatru Educațional Replika din București. Deși nu își dorea în mod special să creeze scenografia unui spectacol, prima propunere, scenografia spectacolului „Familia Offline”, a atras-o foarte mult, și nu neapărat ideea de a crea scenografia, în sine, ci modul de lucru, echipa și tematica spectacolului.

„Decorul era tot făcut din carton. Spectacolul discuta problema familiilor cu părinți care erau plecați în străinătate, mai exact povestea se contura în jurul copiilor rămași singuri în apartamentul părinților. Am folosit în scenografie ca material de bază cartonul pe principiul de cutie de ambalaj provizoriu. Pe de altă parte, ca material, cartonul era foarte mișto, pentru că am putut să lucrez alături de copiii implicați în spectacol și au putut să propună fiecare lucruri legate de scenografie. Mi-a plăcut foarte mult propunerea, chiar dacă nu aveam experiență în scenografie, echipa a fost foarte mișto și tot lucrul cu copiii. Am lucrat integrat și totul a funcționat foarte bine.”

Această experiență din teatru a inspirat-o în realizarea proiectului de diplomă de la facultate și anume un joc set suport pentru scenografia de teatru educațional.

„Practic era o cutie mare, cât să poți să o pui în mașină, în care aveai diferite obiecte, pe de o parte luate din jocurile de teatru educațional, pe de altă parte, erau niște plăci de pâslă mari pe care le puteai asambla între ele și obțineai fie costume, fie decor de teatru.”

Pentru Maria jocul, învățarea prin joc, experiența în sine a jocului are un loc foarte important în activitatea și creațiile sale. Este un principiu pe care îl susține și căruia îi vede utilitatea într-o altfel de educație, o educație a prezentului, pentru că – ne spune Maria – „jocul este tot timpul serios” și prin joc poți să aplici mecanisme din viața reală, le poți „proba”, le poți înțelege la un alt nivel și poți merge mai departe în a schimba ceva sau, pur și simplu poți fi mult mai conștient de ceea ce este în jurul tău. Unul din jocurile create de Maria împreună cu prietenii săi încearcă să explice mecanismul spitalului public, în paralel cu mecanismul spitalului privat, care nu este încă finalizat, dar se află în etapa de finisaje.

Pentru viitor, Maria, împreună cu o prietenă, planifică deschiderea unei firme prin care să creeze haine pentru adulți pe ideea de joacă, altfel spus, care să promoveze joaca. Sigur, își doresc ca în paralel să lucreze pe proiecte de design interior, asta fiind și lucrul la care se pricep cel mai bine, fiind absolvente ale unei universități de profil.

„Experiența de joacă e un drum pe care l-am considerat întotdeauna și până la urmă tot ce am făcut se leagă de asta. Și cel mai probabil, şi de acum încolo drumul meu se va lega tot de joacă.”

Pe Maria o găsiți aici.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.