Cristian Lupșa: „E o binecuvântare să poți fi implicat într-un proiect care îți deschide atâtea căi spre lume”

Cristian Lupșa ne-a povestit în urmă cu ceva timp despre provocarea de a fonda Decât o Revistă, într-un interviu  despre scriitura de calitate și jurnalismul făcut „altfel”. De această dată, l-am rugat să ne povestească despre latura mai pragmatică a proiectului și dificultățile de a-l susține cu resurse financiare limitate. 

  1. DoR este un exemplu de curaj și inițiativă pornit dintr-o pasiune, cu bani puțini. Și e un proiect care te sperie și te provoacă zi de zi, așa cum spuneai într-un interviu. Dar cât de mult te sperie partea financiară?

Cred că mai corect ar fi să spun că mă sperie ideea că există oameni care ni s-au alăturat și pentru care e posibil să nu mai existe la un moment dat resurse. Sunt momente în care îmi dă emoții această perspectivă, realitatea că sunt responsabil pentru liniștea altora. Sigur că a face orice proiect media în aceste vremuri – aproape oriunde în lume – e un pariu și o incertitudine, dar e la fel de sigur că nu ai cum să te înconjori doar de oameni care înfloresc în momente de incertitudine. E posibil ca unii oameni pe care ți-i dorești aproape să lucreze cel mai bine într-un climat de relativă stabilitate și gândul că nu am putea să le oferim asta e înfricoșător.

În același timp, am spus de la început că nevoia unei stabilități, oricât de relative, nu e mai importantă decât integritatea produsului și a ideilor din spatele lui. Așa că e o linie fină între a face ce poți face ca să construiești sau să consolidezi o organizație și nevoia de a nu devia de la principii.

  1. Se mai poate face în România o revistă cu un buget spre 0? Voi cum ați investit inițial?

Sigur că se poate. Dorința unui grup de oameni de a crea ceva nou, de a scoate în lume ceva ce nu exista înainte e un motivator extrem de puternic. Nu scosul în lume e dificil. Un prim număr al unei reviste sau luna de miere a unui proiect digital de publishing sunt relativ simple — entuziasmul e cea mai importantă și necesară resursă. Susținerea entuziasmului și pasiunii în momente în care ele întâlnesc rutina și procesele repetitive și nevoia de a avea fonduri — acolo e adevărata provocare.

  1. Care e valoarea revistei pentru tine, cum contorizezi tu input vs. output în acest proiect?

Revista e extrem de valoroasă pentru mine. Mie personal mi-a oferit un loc să cresc și să exersez ca editor și mi-a oferit posibilitatea să lucrez cu unii dintre cei mai buni și mai creativi jurnaliști, fotografi și ilustratori de la noi. E o binecuvântare să poți fi implicat într-un proiect care îți deschide atâtea căi spre lume.

      4.Crezi că există șansa ca printul să redevină mai valoros, mai căutat, mai apreciat decât online-ul? Cum?

Nu și n-aș pune problema adversativ. Online-ul e prezentul și viitorul nostru. Nu e un concurent pentru mine. E unde suntem ore întregi din zi. În același timp, n-am făcut și nu voi face parte dintre cei care văd un război dintre conținutul digital și cel tipărit. Da, ultimul e tot mai de nișă, dar asta nu mă sperie. Vor exista întotdeauna oameni care vor ține la un produs pe hârtie, mai ales dacă el e făcut cu grijă și atenție și dacă dăinuie. Nu știu dacă va fi mai apreciat decât online-ul, dar cu siguranță îl putem face mai plăcut la colecționat.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.